- din întâmplare
- by (mere) chance / accidentaccidentallyas chance / luck would have it.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
din întâmplare
Look at other dictionaries:
întâmplare — ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s.f. Acţiunea de a se întâmpla şi rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeţie; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ♢ loc. adv. Din întâmplare = incidental. La… … Dicționar Român
din — prep. I. (Cu sens local) 1. (Introduce un atribut care arată locul unde se află cineva sau ceva, unde se întâmplă ceva) Oglinda din perete. 2. (Introduce un complement care arată punctul de plecare) A ieşit din casă. ♦ (În corelaţie cu prep. în … Dicționar Român
brodi — BRODÍ, brodesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. (Adesea ir.) A sfârşi cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ♢ loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se… … Dicționar Român
nimeri — NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în ţintă. 2. intranz. A sosi (pe neaşteptate, din întâmplare) într un anumit loc, într un moment anume etc. ♦ refl. A se afla… … Dicționar Român
ocazie — OCÁZIE, ocazii, s.f. 1. Situaţie, împrejurare care provoacă, permite sau uşurează săvârşirea unei acţiuni; prilej, moment favorabil. ♢ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebii, de circumstanţă; b) loc. adj.… … Dicționar Român
contingent — CONTINGÉNT, contingente, s.n., adj. I. 1. s.n. Totalitatea cetăţenilor născuţi în acelaşi an şi luaţi în evidenţa comisariatelor militare; p. ext. anul recrutării; leat. 2. Grup de oameni având o compoziţie omogenă. 3. (înv.) Contribuţie. 4.… … Dicționar Român
întâmplător — ÎNTÂMPLĂTÓR, OÁRE, întâmplători, oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNTÂMPLĂTÓR… … Dicționar Român
găsi — GĂSÍ, găsesc, vb. IV. 1. tranz. A da de (sau peste) ceva sau cineva (din întâmplare sau căutând anume); a descoperi, a afla. ♢ expr. (fam.) A şi găsi beleaua = a se afla într o situaţie neplăcută, a avea necazuri. (intranz.) Ţi ai găsit! = aş! de … Dicționar Român
lovi — LOVÍ, lovesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ tranz. A bate. ♦ tranz. fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. tranz. şi refl. A (se) atinge (fără violenţă). 3 … Dicționar Român
bobot — BÓBOT, bobote, s.n. 1. (înv. şi reg.; precedat de în , din ) Întâmplare. ♢ expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într… … Dicționar Român
cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… … Dicționar Român
